Paralizia faciala

 

 

   Paralizia faciala este o intrerupere completa si unilaterala a motricitatii nervului facial, ducand la paralizia musculaturii fetei. Nervul facial are la iesirea lui din trunchiul cerebral, doua diviziuni: radacina motorie si nervul intermediar Wrisberg.

  Functiile nervului intermediar sunt analoge nervului glosofaringian; el conduce senzatia gustului din cele doua treimi anterioare ale limbii si da fibre vegetative pentru ganglionii simpatici submaxilar si sfenopalatin care inerveaza glandele salivare si lacrimale.

 

Nervul facial este un nerv pur motor. Unii admit ca are si fibre proprioceptive care vin de la muschii fetei si ar da si sensibilitatea cutanata pentru o mica portiune din jurul conductului auditiv extern.

 

 - Leziuni ale nervului, aproape de locul lui de origine sau in regiunea ganglionului geniculat produc o paralizie a muschilor inervati de facial, tulburari de gust si de secretie lacrimala si salivara.

 

- Leziuni ale nervului intre ganglionul geniculat si punctul in care se desparte de coarda timpanului dau aceleasi tulburari ca si leziunea la nivelul ganglionului geniculat, cu exceptia faptului ca secretia lacrimala nu este afectata.

 

 - Leziunea nervului in regiunea gaurii stilomastoidiene da numai o paralizie a musculaturii fetei.

 

 - Leziunea nucleului facial in trunchiul cerebral produce o paralizie a tuturor muschilor fetei.

 

- Leziunea fibrelor cortico-nucleare, care leaga operculul rolandic de nucleii facialului, da o paralizie faciala de tip central, musculatura jumatatii inferioare a fetei fiind mult mai afectata decat jumatatea superioara.

  Boala este mai frecventa la adultii tineri ca si consecinta a expunerii la frig, la un current de aer rece. In aceste situatii apar tulburari circulatorii in canalul facial, ceea ce duce la modificari ischemice si edem in trunchiul facialului.

  Insa in 80% din paraliziile faciale cauza este necunoscuta.

   

  La nivelul fetei, nervul facial poate fi lezat de un traumatism chirurgical sau poate fi comprimat de o tumoare parotidiana.

 

  La nivelul stancii poate fi lezat in operatii pe mastoida, in traumatisme craniene cu fracturi ale stancii, in otite, in arterita stancii sau in zona zoster a ganglionului geniculat.

 

  Unele polineuropatii se pot insoti de paralizia faciala periferica.

Sindromul Guillain-Barre este cauza cea mai frecventa a paraliziei faciale bilaterale.

 

  Paralizia faciala periferica poate complica unele procese otice. Canalul lui Fallope face parte din casa timpanului, deasupra ferestrei ovale si are la acest nivel un hiatus, de unde vulnerabilitatea facialului.

 

  Paralizia faciala la copil poate fi datorita virusului Coxackie.

S-au descries cazuri de mononucleoza infectioasa, insotite de paralizie faciala.

 

   In conceptia MTC paralizia faciala (mian = fata; tan = paralizie) apare datorita atacului vantului si frigului asupra meridianelor Shao Yang si Yang Ming.

   Atunci cand energia corecta (Zheng Qi) este in insuficienta, atacul vantului patogen si a frigului asupra meridianelor Shao Yang si Yang Ming de la fata, penetreaza in meridianele Luo si blocheaza circulatia Xue-lui si a Qi-ului, cu aparitia paraliziei musculare si deviatiei gurii.          

 

  Debutul este acut fiind uneori precedat de dureri retromastoidiene.   Rareori apare tinitusul si ameteala.

 

  Exista o asimetrie faciala evidenta in repaus.Trasaturile fetei sunt trase de partea sanatoasa, santurile si cutele fetei fiind sterse de partea bolnava. Incretiturile fruntii dispar, ochiul este mai deschis cu caderea pleoapei inferioare si lacrimeaza, obrazul pare moale si flasc,

comisura bucala este cazuta, santul nasolabial este sters iar gura este trasa catre partea sanatoasa. Ovalul gurii este deviat de partea sanatoasa, cand bolnavul deschide gura, si este mult mai deschis de partea sanatoasa.

 

  Cand bolnavul scoate limba, ea deviaza, aparent, de partea sanatoasa, datorita devierii ovalului gurii. Deoarece bolnavul nu poate clipi, lacrimile se colecteaza in unghiul ochiului si tind sa curga din cauza ca deschiderea canalului lacrimal este eversata; eversiunea pleoapei inferioare poate fi foarte accentuata in cazurile mai vechi (ectropion).

 

   Reflexul cornean este absent datorita paraliziei pleoapei superioare, dar conservarea sensibilitatii corneene se traduce prin faptul ca clipirea de partea sanatoasa se produce in mod normal.

 

   Secretia lacrimala este diminuata numai cand leziunea se gaseste proximal de ganglionul geniculat.

  Bolnavul cand incearca sa inchida ochii, cel de partea afectata ramane deschis prin paralizia orbicularului ochiului si globul ocular se duce in sus si in afara, din cauza unei miscari sincinetice intre  orbicularul ochiului si muschii motori ai globului ocular.

 

  Cand muschiul stapedius este afectat, reducand astfel intinderea membranei timpanice, se poate produce o hiperacuzie mai ales pentru tonurile de frecventa joasa. Bolnavul nu poate fluiera.

 

           

 

 O complicatie frecventa a paraliziei faciale periferice o reprezinta contractura secundara. In repaus, relieful muscular, trasaturile fetei, par mai accentuate de partea bolnava. In timpul miscarilor voluntare, muschii afectati intra in stare de contractura, santul labiogenian devine mai adanc, spranceana este coborata.

  Instalarea contracturii secundare este uneori precedata de o hiperexcitabilitate a muschilor la excitare mecanica.

 

  O complicatie rara a paraliziei faciale periferice o constituie epifora unilaterala prandiala (sindromul lacrimilor de crocodil).

  In timpul mancarii unor substante sapide, ochiul de partea bolnava incepe sa lacrimeze abundent, lacrimare ce inceteaza imediat ce bolnavul nu mai mananca. De cele mai multe ori este vorba de paralizii faciale traumatice. Leziunea nervului trebuie sa fie deasupra ganglionului geniculat. De obicei, tulburarea apare la cateva luni dupa inceputul paraliziei, fie ca paralizia era usoara sau severa. Se presupune ca fenomenul este datorita unei regenerari faciale defectuos directionate, astfel ca unele fibre se duc spre glandele lacrimale in loc spre glandele salivare.

   

  Diagnosticul diferential intre o paralizie faciala de origine corticala si una nucleara sau tronculara nu prezinta dificultati. In favoarea unei paralizii corticale pledeaza integritatea muschilor fruntii si a orbicularului ochiului. Pe de alta parte, pareza in leziunile periferice este egala pentru toate miscarile, pe cand in pareza supranucleara poate sa existe o discrepanta intre motilitatea voluntara si cea emotionala. In suras si in ras miscarile pot fi normale.

 

  In Lingshu capitolul 1. este mentionat ca in cazul tratamentului paraliziei faciale periferice trebuie eliminate vantul, frigul si obstuctia in colaterale pentru a se permite activarea Qi-ului si a Xue-lui in meridiane.

  Se utilizeaza puncte locale si la distanta pe meridianele Yang Ming si Shao Yang combinandu-se laseracupunctura cu moxibustie si electroacupunctura, mai ales in cazurile in care tratamentul prin acupunctura este inceput dupa o perioada de timp mai lunga de 6 luni de la debutul paraliziei.

 

Bibliografie : A. KREINDLER, V. VOICULESCU; NEUROLOGIA Editura Academiei R.S.R. 1972 ************************************************************************************************************************************* ESSENTIALS OF CHINESE ACUPUNCTURE, FOREIGN LANGUAGES PRESS; BEIJING